Nu exista sigur
November 13, 2011

Am mai vorbit despre o lista de lucruri care sa te ajute sa-ti atingi un scop. O lista scurta, in 3 pasi, ce sa faci in 3 luni, intr-un an, ca mai apoi sa ajungi in 3 ani sa faci ce ti-ai propus.

Vreau sa spun ca a functionat. Cel putin am reusit sa realizez primul punct. Ma bucura putin pentru ca am reusit, pentru ca am avut momente in care nu mai credeam ca se poate. Totusi mi-am pastrat aceasi directie si am incercat in continuare.

Nu stiu cat de bine va fi in continuare, mai ales pentru ca urmatorul pas este unul mai dificil de realizat. O sa incep sa ma ocup cat mai mult ca sa reusesc.

Si totusi ce am realizat intre timp este ca nu poti sa fii sigur de nimic. Poti sa fii sigur doar pentru o perioada de timp. De exemplu, pot sa spun ca o sa stau in chirie pentru urmatoarele 3 luni sigur, pentru ca am o rezerva de bani care sa-mi asigure costurile in perioada asta indiferent de ce se va intampla (si aici e putin relativ). Dupa perioada asta n-am cum sa stiu unde o sa fiu.

Imi dau seama ca, in momentul in care te descurci mai bine, poti sa fii sigur de din ce in ce mai multe lucruri o perioada din ce in ce mai mare. Astfel, poti sa fii mult mai relaxat, sa stii ca sigur o sa continui sa traiesti cel putin la fel de bine in urmatorii 3 ani (de exemplu).

Pentru mine, acum, o astfel de garantie, 3 ani viata sa ramana cel putin la fel, m-ar face sa imi traiesc altfel viata. In timp, probabil ca o sa realizez ca si daca am o garantie de 3 luni, sau de 1 luna, este suficient ca sa te distrezi si sa fii relaxat in viata.

Pot sa spun, ca incerc sa invat ca nu-ti trebuie garantii lungi de timp ca sa te simti bine. Incerc sa risc (de fapt nu e nici un risc), pentru a avea o garantie chiar si de 3 luni, si sa sper si sa incerc sa fac sa fie mai bine intre timp.

Advertisements

Intrebarea gresita
August 31, 2011

De fiecare data cand trebuie sa iau o decizie, sau cand “am puterea” sa decid “soarta” altcuiva, intotdeauna ma intreb Cum este corect sa fac? . Iar dupa ce ajung sa fac ceva care nu imi este 100% pe plac, sau as fi dorit sa fac altceva in schimb, “scuza” mea este (Lasa, ) asa a fost corect.

Bineinteles ca de cele mai multe ori (99.9%, +/-) nu intereseaza pe nimeni. Chiar si persoana pt care “ma sacrific” uita, sau nu intelege gestul.

Asa ca, am hotarat sa pun o alta intrebare de acum inainte. Cum imi este mie mai bine sa fac? Ce pot sa castig daca aleg sa fac asta? Ce trebuie sa aleg ca sa-mi ating scopul?

Intrebarile par “corecte” din punctul meu de vedere acum. Poate asa progresez si eu.

Bineinteles ca nu am avut pana acum un scop definit. Dar asta nu a fost foarte greu de facut. Intr-o seara, dupa cateva ore de relaxare, am scris un Plan. Planul este format din scopul meu pe termen mediu de 3 ani si 2 etape, ce ar trebui sa fac in 3 luni si respectiv 1 an. Etapele intermediare ar trebui sa ma ajute sa-mi ating scopul.

E foarte important sa fie scris pe hartie, in felul asta il pastrezi in memorie mai usor si de fiecare data cand ai nevoie sa-l recitesti stii unde il poti gasi.

Alternativ la intrebarile legate de scopul meu, indeosebi cand apare o situatie neasteptata (real life), care impune o decizie rapida iar rezultatul este imprevizibil, se poate folosi un alt tip de intrebare, oarecum din aceasi familie: Ce mi-ar placea mie sa fac acum (mai departe)?

Pentru a raspunde la aceasta intrebare trebuie sa nu uit ca “frica iti este prieten”, mai ales cand este vorba despre a incerca ceva nou.


Frica de esec
August 10, 2011

Sau frica de a nu avea succes.

Nu cred ca am asa ceva, si cred ca aici este o problema. De curand am descoperit o idee interesanta, spusa de mai multi: Frica de obstacole si speranta in bine sunt singurele lucruri care ne duc inainte.

Frica de provocari (obstacole) am si eu, si are toata lumea. Din cauza asta am pierdut cred ca 80% din ocaziile vietii pana acum. Intr-o carte de people networking (Never Eat Alone) apare un aspect interesant. Exista sa zicem 3 pasi prin care reusesti sa fi mai bun in a-ti depasi temerile:

– sa recunosti ca frica ta este absolut normala si ca nu esti singurul cu aceasta temere. Sunt mai multi care intampina sau s-au lovit de aceasi problema ca si tine.
– sa accepti faptul ca depasirea acestui obstacol este vital pentru ca tu sa reusesti
– sa incerci sa treci obstacolul fara teama ca nu vei reusi. Este normal sa nu reusesti intotdeauna si oricand. Fail, fail again. Fail better.

Pentru orice trebuie sa te antrenezi, deci si pentru a deveni mai bun in a comunica cu ceilalti. E bine sa ai o retea de prieteni pe care sa te sprijini atunci cand vei avea nevoie. Daca ai o retea de prieteni, care te plac inainte sa ai probleme, atunci cand vei avea nevoie de ei, vei gasi ajutor mult mai usor. Pana la urma asta este singurul lucru pe care te poti baza in viata. Nu compania la care lucrezi.

Pentru mine conceptul de frica de esec este un lucru nou totusi. Din totdeauna am fost foarte ambitios, si poate si din cauza asta nu am fost foarte simpatic. Totusi nu mi-a fost frica de esec pentru ca am incercat sa-mi spun intotdeauna ca nu se poate sa nu reusesc. De fiecare data cand aveam indoieli asuprea reusitei mele ma enervam, dar nu-mi era frica. Asa incercam sa fiu mai bun si sa trec anumite obstacole. A fost totul bine pana intr-un punct in viata cand pur si simplu n-am mai rezistat asa si frica de obstacole m-a determinat sa renunt la orice. Frica de a ma face de ras, frica de a vorbi cand sunt mai multi oameni. Din inertie am ajuns pana in punctul in care simt ca sunt la minimul meu absolut. Se poate si mai jos, dar de aici nu mai tine de mine ci de oamenii din jur.

Cheia cred ca este sa-ti balansezi frica de a trece peste obstacole cu frica de esec. De fiecare data cand iti este frica sa faci ceva, sa incerci ceva, gandeste-te la cum ar fi sau ce s-ar intampla daca nu reusesti sa-ti atingi scopul. Iar pentru a te incuraja, sunt sigur ca ai un exemplu de situatie in care faptul ca ai avut curaj sa incerci si sa intrebi s-a terminat cu un rezultat favorabil.

Fara sa ceri nu vei primi niciodata nimic. Iar in cel mai rau caz pot sa-ti spuna nu, si atunci ei au de pierdut. Toate relatiile ar trebui sa fie niste prietenii si nu trebuie sa tii scorul, cine cat a dat. Relatiile ar putea sa fie privite ca un muschi. Cu cat folosesti mai mult o relatie (ajuti si ceri ajutor), cu atat va deveni mai puternica. Daca doar ajuti pe cineva si nu ceri niciodata ajutorul, insemna ca faci doar jumatatea din treaba.

Foarte important ca sa reusesti este sa ai un scop bine definit pentru o perioada de 3 ani de zile, 1 an si 3 luni. Este indicat sa ai un plan pentu a-ti atinge aceste scopuri, pe care sa-l pui in mai multe locuri astfel incat sa-l vezi usor, poate chiar involuntar. Acest plan poate sa contina numele persoanelor care te-ar putea ajuta sa-ti atingi scopurile, chiar daca nu le cunosti acum. Planul trebuie sa fie cat mai realist si scopurile cat mai bine definite.

Chiar daca la inceput ti se poate parea imposibil sa reusesti (mai ales daca esti intr-o stare de spirit pesimista), pas cu pas si amintindu-ti care este scopul si motivul pentru care trebuie sa faci acel lucru, te vei obisnui cu incercarea obstacolelor si trecerea lor. Astfel vei dobandi puterea necesara sa ajungi pana la capat. Singur nu poti sa faci, ai nevoie de ajutorul celor din jur si trebuie doar sa-l ceri.

Indecis si nesigur
August 5, 2011

Dupa cum mi-a spus odata, demult, bunica… Cel mai rau ma scoate din sarite un om care nu stie ce vrea. (sau ceva similar)
Iar apoi, dupa ani si multe alte evenimente… Trebuie sa stii ce vrei in viata, pentru ca altfel …  si nu mai tin minte exact ce a mai spus.

In orice caz cred ca avea dreptate, si cred ca e enervant sa te intalnesti cu un astfel de om. Mai ales daca esti femeie, probabil. Am impresia ca ele stiu mai bine ce vor si nu-si pun asa de multe intrebari “existentiale” sau diverse. De multe ori te trezesti stand pe scaun si gandindu-te, iar daca esti intrebat la ce te gandesti raspunzi “la nimic”. Si asta nu poate fi inteles de o femeie, cred. De fapt barbatul se gandeste la totul, la multe, dar e mai simplu sa raspunda asa.

Sunt intr-o astfel de perioada, cand nu stiu ce vreau, nu stiu daca pot si nu stiu ce sa fac. Trebuie sa-l accepti pe “ce-o fi, o fi” si “asta e”.
Doar incercand vei vedea si vei stii.

‘Asteptand Americanii’
July 20, 2011

Sau, choosing to loose time instead of doing what I want.

Sa astepti ca persoana “iubita” sa te sune sau sa te intalnesti cu ea si sa-ti spuna ca “vrea sa fie cu tine” e ca si cum ai astepta americanii sa vina dupa al Doilea Razboi Mondial.
E in zadar. Si daca ar veni ar fi prea tarziu.

Asa ca fie o cauti tu sa vorbesti cu ea, fie o uiti si-ti vezi in continuare de viata ta.

Arta de a trai singur
June 20, 2011

Ma gandesc la sensul figurat (de a nu avea pe cineva special), dar si la cel propriu (poate).

Parca am scapat putin de fobia asta. Se poate trai si singur, se poate trai chiar bine daca ai prieteni si cunostintele potrivite astfel incat sa ai cate ceva de facut mai tot timpul.

Singur ar putea sa insemne si fara prieteni. Totusi, prieteni poti sa-ti mai faci, daca ai timp de tine. Si, poate bani.
Ce frumos e sa ai prieteni. Sa ai atatia prieteni cu care sa te poti vedea incat sa fii ocupat toata saptamana. Sa te intalnesti jumatate de zi cu cativa, jumatate de zi cu mai multi si sa o tii asa aproape toata saptamana, in fiecare saptamana. Ce bine ca exista facebook.  Cu atatia prieteni n-ai putea sa tii legatura altfel.

Am avut multi prieteni, de-a lungul timpului. I-am pierdut pe toti. Dar incep sa am altii acum, poate cu unii am mai fost prieten si mai demult.

Mama mi-a fost un prieten bun, poate cel mai bun. Si fratele meu mi-a fost un prieten bun, cu care nu de putine ori poate m-am purtat ciudat. Tata imi este acum singurul prieten.

Asta inseamna sa cresti, sa te maturizezi. Sa incepi sa ai incredere si sa te bazezi pe prieteni mai mult ca pe orice altceva. Poate ei sunt singurul lucru care ti-a mai ramas.
Nu stiu cand nu o sa mai fiu copil. Nu ma grabesc.

Indiferenta
June 13, 2011

Unii ar spune ca sta la baza tuturor lucrurilor rele.

Nu pot sa confirm asta, dar pot sa spun ca este foarte daunatoare mai ales cand ai de a face cu ea in continuu, chiar si in locul pe care il numeai odata, atat de frumos, acasa.

Putina indiferenta ar putea sa fie uneori ca o barca, care te ajuta sa te salvezi de la innec. Am incercat asta. Este de folos in cantitati mici, si poate ca depinde si de fiecare persoana in parte, dar eu nu pot sa continui asa la nesfarsit.

In momentul in care tu esti indiferent nesimtirea in unele persoane creste cu nerusinare. Dar eu am hotarat ca nu exista nici un motiv pentru care sa te certi. Mai bine iti faci singur dreptate decat sa te certi, sau si mai bine iti cauti dreptatea. Si pana la urma, cea mai buna razbunare este sa traiesti tu multumit.

M-am gandit zilele trecute cum ar fi “daca as fi murit” acum cativa ani, de ziua mea cand implineam o anumita varsta, asa cum mai vezi in unele filme ca se imtampla si nu numai. Si mi-a venit urmatoarea idee: daca s-ar fi intamplat asa, poate chiar din motive personale, unul dintre ele fiind cel al esecului, ca nu am reusit sa ajung ce visasem in copilarie ca o sa fiu pana la varsta respectiva, n-as mai fi ajuns sa traiesc ce mi s-a intamplat de atunci si pana acum. As putea face o lista, dar cu toate ca aceasta ar fi destul de scurta, cred ca a meritat timpul “pierdut”. Indiferent ca au fost momente neplacute, stanjenitoare si doar cateva pozitive, sunt experientele mele in viata pe care altfel nu le-as fi trait.

E totusi greu cand te gandesti ca majoritatea cunoscutiilor tai de varsta ta sunt deja intr-o relatie de mult timp, sau se casatoresc iar asta probabil ca salveaza 99% dintre vieti. Eu de abea acum am inteles ca doar impreuna cu cineva ai puterea sa continui in fiecare zi.

Si totusi, chiar daca pana sa intalnesti pe acea persoana ti se pare totul imposibil cu cat esti mai putin tanar, cand se intampla “minunea” totul devine extrem de simplu si usor. Sunt martor la astfel de experiente prin facebook.
Fiecare isi face viata singur, constient si incostient, iar apoi isi da seama ca nu ii place. Eu am facut multe alegeri proaste, si chiar daca este o diferenta uriasa intre persoana care sunt si ceea ce imi doresc sa fiu, inca mai sper ca intr-o zi o sa incep sa fac alegerile care ma vor face o persoana mai buna.

Chill down
June 10, 2011

image

snotm.com

Hopefully God doesn’t wear glasses and has a beard

Frica
May 31, 2011

Imi lipseste increderea in mine.

Alternez intre stari in care sunt convins si vreau cu disperare sa fac mai mult, sa arat ca pot mai mult, iar imediat dupa simt cum cad in gol. Ca si cum m-as fi aruncat de pe o cladire inalta, ma intreb daca nu cumva ar fi bine sa ma multumesc cu ce am acum. Daca nu voi reusi, ma voi intoarce sa cer “iertare”. Si daca voi fi primit inapoi, cum va fi dupa aia. Cand se va termina toata alergarea asta a mea in cerc.

Astea sunt momentele in care incerc sa ma gandesc putin la viata mea in ansamblu. In rest, respect cu strictete automatismele vietii cotidiene.

Parca totusi e mai bine sa incerci si apoi sa zici ca “asta e” in caz ca nu reusesti. N-ai de unde sa stii care iti sunt limitele daca nu te testezi.

Mai rau e ca subconstientul meu are aceleasi temeri. Si astfel ajung de multe ori sa nu stiu ce vreau de fapt. Sa nu pun suflet in ceea ce fac sau incerc. Am incercat sa-mi controlez subconstientul impunandu-mi niste regului, niste principii sau practici. N-am avut prea mult succes.

Probabil ca trebuie sa incerc sa imi redefinesc notiunea de “a reusi”. A reusi ar trebui sa fie echivalent cu a fi multumit de tine insuti, pe un termen nedeterminat. Am momente de multumire, dar la fel alterneaza cu momente de nemultumire totala, si chiar lipsa de respect pentru sine. Cred ca am obosit sa alerg singur. Nu exista wolf-pack cu o singura persoana.

Cred ca as putea sa trag o concluzie mai optimista.
Ti-e frica de multe lucruri. Ti-e frica de singuratate, ti-e frica sa incerci ceva pentru ca simti ca nu ai puterea sa rezisti pana la capat, fugi de propriile greseli desi crezi despre tine ca esti un om cinstit, integru. Ceea mai mare frica a ta este ca nu vei avea puterea sa rezisiti “in varf” chiar daca vei reusi sa ajungi acolo.

Nu cred ca are sens sa fugi de ceea ce ti-e frica. Mai bine tragi aer in piept, fumezi, si incerci acel lucru de care ti-e frica. Iti dai toata silinta sa reusesti, iar in caz ca esuezi te perfectionezi si incerci din nou.

Viata este un set de incercari. Daca esti suficient de atent sa inveti din greseli si din ce iti spun ceilati, ar trebui sa ajungi binisor.

Do one thing everyday that scares you
May 28, 2011

Din melodia Baz Luhrmann – Everybody’s Free To Wear Sunscreen (post).

De mult timp mi-am propus sa fac asta, dar reusesc doar foarte rar. Mi se pare imposibil sa faci asta in fiecare zi. Pentru mine zilele trec prea repede si saptamanile mi se par identice. Imi dau seama de fiecare data cand cineva, cu care nu am mai vorbit de mai mult timp, ma intreaba ce mai fac sau ce mai e nou. Tot timpul am acelasi raspuns: nimic nou.

Zilele trecute totusi am reusit sa fac ceva de care imi era foarte frica. Nu sunt genul care promite ceva, iar apoi ii se face frica de eventualele consecinte sau altceva si se razgandeste in ultima clipa. Dar in general nu fac nimic daca  nu sunt invitat sau rugat. Nu ma mandresc cu asta, dar cred ca asa se intampla. Totusi am avut o idee sa inchiriez un apartament, si de cateva saptamani tot urmaream anunturile. De fiecare data insa, cand trebuia sa sun si sa intreb detalii despre un anunt insa, mi se facea un fel de frica si nu mai stiam daca asta este ceea ce vreau sa fac. Dupa cateva astfel de telefoane am stabilit o intalnire pentru o vizionare.

Pe drum spre aceasta intalnire si in cele 15min cat timp am vizitat apartamentul, am reusit sa-mi pastrez calmul gandidu-ma si la tigara pe care o aveam la mine si urma sa o fumez la intoarcere. Nu fumez prea mult si nu fumez de fata cu nimeni. Nici macar pritenii nu stiu ca am un pachet de tigari la mine in fiecare zi. Am inceput sa fumez cate o tigara pe zi, nici macar in fiecare zi, ca sa ma calmez si sa trag putin de timp pe drumul de intoarcere de la servici. Acum am zile cand fumez si doua tigari una dupa alta, dar nu mai mult … sau cel putin asa incerc. La fel am si zile cand nu fumez deloc. Cred ca fumatul are avatajele si dezavantajele lui cand vine vorba de viata sociala. Din puncte de vedere profesional cred ca este foarte bine sa nu se stie ca fumezi, dar cand vine vorba de stat “la o vorba” cu cineva poti sa fumezi o tigara doar ca sa pierzi mai mult timp acolo si asa poate ajungi sa discuti lucruri de o anumita profunzime. Intr-un fel regret ca nu am stiut asta mai devreme.