Social media
January 3, 2012

In ziua de astazi ai o multime de mijloace de comunicare: telefon, sms, chat, facebook, blog.

Daca ai ceva de zis, si ai curajul sa-l spui, nu mai este o problema sa te faci auzit in mediul in care traiesti.

Problema cred ca este ca nu mai spunem ceea ce vrem de fapt. Ne ascundem in spatele unei masutze de cafea ikea – stralucitoare, noua, ieftina. Dupa cum este bine remarcat in filmul The girl with the dragon tatoo (2011), nu mai suntem sinceri.

Astept un mediu, un mod, in care sa devenim mai sinceri in comnuicare. Nici macar fericirea nu mai este sincera. Este un lucru comod. Este comod sa ai un prieten, o prietena, sa nu fi singur.
Pentru mine, este comod sa ai bani. Probabil ca nu conteaza, dar cu siguranta e mai “comod” sa fi trist intr-un SLK.

Poate.

Thank you for smoking
January 3, 2012

Thank you for smoking (2005) este un film amuzant, care merita urmarit indiferent daca esti fumator sau nu.

Ca fumator in devenire, ceea ce cred ca sunt, filmul iti prezinta o istorie interesanta si haioasa in acelasi timp a industriei tutunului in America.

Acum, eu ma gandesc, oare trebuie sa ne fie frica de moarte?! Conteaza daca mori de cancer pulmonar, intr-un avion sau in casa, singur, de batranete?!
Probabil ca fiecare, in functie de situatia sociala si materiala in care se afla poate hotara singur asupra acestei lucru.

Cred ca fumatul este un obicei prost, si la fel ca si spartul semintelor, n-ar trebui sa fie etalat in public ca un mod de a fi. Mai ales nu in fata copiilor sub 18 ani.

 

Life expectancy
April 19, 2011

Sau ce planuri ai in viata. Sau, ce iti doresti de la viata ta.
In loc sa incerc sa imi rezolv problemele curente, sau in plus, trebui sa ma gandesc ce as vrea sa fac peste 10 ani. Sa fac o analiza realista la situatia curenta, si sa spun: eu aleg asta.
Am devenit constient ca nu pot face totul si ca ar fi bine sa aleg ceva…. sau poate e doar o stare in care simt nevoia sa iau o decizie pentru ca altfel imbatranesc degeaba.

E bine sa fii tanar. Sa poti sa fii mai presus de toti. Sa nu-ti pese de nimic. Sa poti face greseli si sa treci peste.
Ma gandeam daca viata pe care o traim, fericita sau nefericita, depinde de noi, de ceea ce facem. Nu depinde de ce suma ai in cont. E adevarat ca e mai usor sa fii vesel intr-un mercedes, dar asta nu este fericirea la care ma refer pentru ca momente de fericire poti sa ai si daca locuiesti pe strada.

Fericire inseamna sa iubesti si sa fii iubit de aceasi persoana, sa fii multumit de tine si de ceea ce ai.
Raspunsul la intrebarea asta este: da, depinde de noi. Dar, in acelasi timp 50% e sansa.
Da, pentru ca persoana speciala pentru tine sigur a existat sau va aparea. Nu, pentru ca si daca esti atent si iti doresti sa descoperi lucruri noi, situatia in care te aflii s-ar putea sa-ti ascunda ceva.
Ce ramane la latitudinea ta este jumatate de fericire. Poti sa fii multumit de tine, de ceea ce ai, de viata pe care o traiesti.
Mie nu-mi ajunge atat. Vreau totul sau nimic. Inca mai vreau totul sau nimic, desi imi dau seama ca ma indrept spre a ramane cu nimic.

Am vazut de curand un film de Woody Allen, You Will Meet A Tall Dark Stranger (2010), oarecum legat de acest post.
Toata viata incercam sa gasim o persoana pe care sa o iubim, si avem nevoie sa fim iubiti, iar la sfarsit viata este un nesemnificativ nimic.

–Personal note:
Dear young me,
No one is actually counting how many times you screw up. All that guilt is completely useless.
-Relax
(dearyoungme.com)

Proces de constiinta
March 20, 2011

Astazi, in masina, am auzit la radio cum ca pesimistii traiesc mai mult decat optimistii. Adica persoanele care pun raul in fata, conform unui studiu, statistic traiasc mai mult timp. Ar trebui sa fie o veste buna…

Stefan Banica jr. a spus, candva, intr-o emisiune tv(Nimic important cu Mandruta la Antena 2 –am vazut intamplator cine este invitat si am zis ca poate e ceva interesant), ca el pastreaza amintirile bune pentru sufletul lui, pe cele rele le arunca, dar are un principiu: nu traieste din amintiri si din regrete. Fiecare varsta are frumusetea ei si trebuie traita.
In aceasi emisiune a vorbit despre nevoia oamenilor de a se compara cu nivelul la care au fost in trecut. Mandruta, moderatorul emisiunii, imi da impresia ca asta face si tot din cauza asta pare nemultumit. Intr-un fel seamana cu mine… si eu m-am gandit, nu cu mult timp in urma, daca nu o sa mai castig la fel de mult… sau daca nu mai am acelasi ritm de crestere. Inevitabil acest lucru se intampla oricui, mai devreme sau mai tarziu.
Oricum, raspunsul lui SB jr. a fost ca el nu se gandeste la asta… sau asa ceva.

In alta ordine de idei, si in alta zi, ma gandeam cum ar fi sa aibe fiecare jumatatea lui. Dar de fapt acum realizez ca sunt mai multe “jumatati”. Si fiecare dintre acestea este la fel de corecta si reala, cum bine spunea Mr. Nobody (in filmul cu acelasi nume).
Acum insa am o alta intrebare. Cate greseli avem voie sa facem?! Am voie sa dau cu piciorul in prima sansa, si mi se va mai da o a doua sansa?! Mi-am ratat toate sansele deja? Probabil ca voi stii doar la sfarsit…

Adventureland – movie, soundtrack
December 7, 2010

Adventureland este un alt film cu adolescenti. Sau nu. Este un film cu adolescentii anilor ’80.

Actiunea filmului are loc in Pittsburgh, in 1987. Pot sa zic ca nici nu m-am nascut inca in acel an…
Ce m-a surprins in mod placut la filmul acesta este faptul ca protagonistii nu interpreteaza rolurile unor elevi care se pregatesc pentru balul de absolvire al liceului. Nu ca as avea ceva impotriva, doar ca incerc sa trec peste asta. In Adventureland, baiatul tocmai a terminat collegeul si se pregateste pentru a-si continua studiile la o scoala de jurnalism, iar fata este studenta la NYU. Amandoi se afla in vacanta de vara, acasa, si lucreaza intr-un parc de distractie care poarta titlul filmului.

Filmul imi aminteste de unele lucruri pe care ar fi trebuit sa le fac eu, deci este un film emotional, nu doar o comedie cu lieeni. Cred ca in film sunt prezentate situatii reale din anii 1980 ale unor familii din America. Actiunea pare reala si posibila pentru perioada respectiva.

Fiind un film despre tineri, coloana sonora este una f reusita, cel putin dupa gusturile mele.

Va recomand sa vedeti filmul si sa ascultatit Adventureland Soundtrack.

Down for you, is up…

The Smiths
November 25, 2010

De curand am vazut un film, 500 Days Of Summer (2009). Pe OST am remarct formatia The Smiths, cu cele 2 melodii incluse in film, oarecum fiind cea mai bine reprezentata formatie de pe coloana sonora a filmului. Chiar melodia principala (tematica) a filmului este una dintre cele 2 melodii, dar reinterpretata.

Cele 2 piese sunt There Is A Light That Never Goes Out si Please, Please, Please, Let Me Get What I Want .

Ascultand cate putin din albumele pe care le-au lansat, pot sa spun ca sunt si cele mai actuale ca sunet si comerciale probabil, cel putin din punctul meu de vedere.

Formatia The Smiths a fost infiintata in anul 1982 si s-a destramat in 1987, cu putin timp inainte ca ultimul lor album sa fie lansat oficial. Am citit un comentariu cum ca ar fi formatia anilor 1980 si cel mai bun album al lor este The Queen Is Dead (1986). Pot doar sa fiu de acord…

Puteti gasi mai multe informatii aici.

Imi plac si: I Know It’s Over [The Queen Is Dead (1986)] , The Boy With the Thorn in His Side [The Queen Is Dead (1986)]

Respecta-ti principiile
November 7, 2010

You have to stick to your principles.

De curand am vazut filmul In Bruges (2008). Este vorba despre doi asasini englezi, care sunt nevoiti sa se retraga dupa un job si sa ramana ascunsi o perioada in Bruges, Belgia. Filmul este destul de linistit in prima jumatate, dar spre sfarsit actiunea se inteteste. Nu vreau sa spun ca prima jumatate din film este slaba sau plictisitoare, este mai mult comicul de situatie tipic englezesc care mie, personal, imi place.
Ceea ce mi-a atras atentia, legat de titlul postului, este insa personajul Henry, seful celor doi asasini. Acesta are un principiu: nimeni nu poate sa scape basma curata dupa ce omoara un copil. Henry este un gangster englez dur, care face ceea ce spune, dar in acelasi timp incearca sa se schimbe si sa duca o viata normala. In finalul filmului, Henry este pus intr-o situatie dificila. Crezand ca a impuscat din greseala un copil (de fapt era un midget / gnom), Henry trebuie sa aleaga daca isi respecta principiile. Chiar daca poate sa se intoarca acasa la familia sa, la copii lui, pe loc ia decizia sa se impuste.

Cred ca este important sa-ti pastrezi principiile in orice moment. Chiar daca iti este defavorabil, asta inseamna sa fi un om cu coloana vertebrala si sa stai drept. In final, asta face ca lumea in care traim sa fie mai buna.

Pentru mai mult detalii despre film apasati aici. Este un film interesant, ca dovada si scorul de 8.1/10 de pe IMDB.