Frica
May 31, 2011

Imi lipseste increderea in mine.

Alternez intre stari in care sunt convins si vreau cu disperare sa fac mai mult, sa arat ca pot mai mult, iar imediat dupa simt cum cad in gol. Ca si cum m-as fi aruncat de pe o cladire inalta, ma intreb daca nu cumva ar fi bine sa ma multumesc cu ce am acum. Daca nu voi reusi, ma voi intoarce sa cer “iertare”. Si daca voi fi primit inapoi, cum va fi dupa aia. Cand se va termina toata alergarea asta a mea in cerc.

Astea sunt momentele in care incerc sa ma gandesc putin la viata mea in ansamblu. In rest, respect cu strictete automatismele vietii cotidiene.

Parca totusi e mai bine sa incerci si apoi sa zici ca “asta e” in caz ca nu reusesti. N-ai de unde sa stii care iti sunt limitele daca nu te testezi.

Mai rau e ca subconstientul meu are aceleasi temeri. Si astfel ajung de multe ori sa nu stiu ce vreau de fapt. Sa nu pun suflet in ceea ce fac sau incerc. Am incercat sa-mi controlez subconstientul impunandu-mi niste regului, niste principii sau practici. N-am avut prea mult succes.

Probabil ca trebuie sa incerc sa imi redefinesc notiunea de “a reusi”. A reusi ar trebui sa fie echivalent cu a fi multumit de tine insuti, pe un termen nedeterminat. Am momente de multumire, dar la fel alterneaza cu momente de nemultumire totala, si chiar lipsa de respect pentru sine. Cred ca am obosit sa alerg singur. Nu exista wolf-pack cu o singura persoana.

Cred ca as putea sa trag o concluzie mai optimista.
Ti-e frica de multe lucruri. Ti-e frica de singuratate, ti-e frica sa incerci ceva pentru ca simti ca nu ai puterea sa rezisti pana la capat, fugi de propriile greseli desi crezi despre tine ca esti un om cinstit, integru. Ceea mai mare frica a ta este ca nu vei avea puterea sa rezisiti “in varf” chiar daca vei reusi sa ajungi acolo.

Nu cred ca are sens sa fugi de ceea ce ti-e frica. Mai bine tragi aer in piept, fumezi, si incerci acel lucru de care ti-e frica. Iti dai toata silinta sa reusesti, iar in caz ca esuezi te perfectionezi si incerci din nou.

Viata este un set de incercari. Daca esti suficient de atent sa inveti din greseli si din ce iti spun ceilati, ar trebui sa ajungi binisor.

Advertisements

Gandire pesimista
July 20, 2010

Am un mod putin mai ciudat de a privi lucrurile, sa zicem ca este o gandire cam pesimista.

De fiecare data cand ma confrunt cu o problema, fie ca era vorba de o lucrare la scoala sau de situatii mai critice, imi pun intrebarea: Care este cel mai defavorabil caz? Ce se poate intampla in cel mai rau caz? Apoi incerc sa evit situatia respectiva si ma multumesc cu aproape orice putin mai favorabil.
Bineinteles ca nu ma gandeam chiar la cel mai rau caz posibil(pentru ca intotdeauna se poate mai rau), ci mai degraba o directie destul de urata in care puteau evolua lucrurile.
De exemplu, in cazul unei lucrari la scoala, ma gandeam cam ce subiecte grele puteam sa primesc si imi evaluam nivelul meu de pregatire astfel incat sa obtin o nota relativ buna: un 7 era o nota relativ buna la inceput, mai apoi am invatzat ca tot o nota buna este uneori si 4,5.

La inceput, gandind asa am reusit sa ma descurc, cel putin la scoala. Aveam standarde destul de ridicat pentru mine, consideram scoala oarecum importanta, un mod de a arata ca sunt mai bun decat altii. Nu aveam niciodata asteptari mari si astfel orice rezultat bun era o surpriza pentru mine, deci un motiv de a fi bucuros. Am fost destul de bucuros in scoala.
Totusi, stiam tot timpul ca trebuie sa fac mai mult decat doar scoala si cu trecerea timpului am inceput sa minimalizez importanta scolii.

Totusi au mai aparut si alte probleme, mai dificil de rezolvat si care nu depindeau de mine in mod direct. Modul meu de gandire, “cel mai rau caz posibil” , nu mai era foarte productiv pentru ca de data aceasta rezultatele erau catastrofale. Nerealizand acest lucru, am incercat din rasputeri sa rezolv problemele pentru a evita situatia cea mai defavorabila. Bineintele ca am inceput sa fiu din ce in ce mai obosit, fara sa rezolv ceva concret, si chiar sa devin depresiv.

Acum totusi, imi dau seama ca sunt multe lucruri negative care se pot intampla in fiecare zi, in fiecare moment. Si totusi nu se intampla chiar asa. Exista posibilitatea unei catastrofe tot timpul, uneori se intampla, dar daca gandesti asa o sa ajungi sa fii speriat de orice lucru din jurul tau.

O gandire realista in care te concentrezi asupra ce faci tu, cu speranta ca vei reusi intr-o zi sa ajungi unde vrei cred ca este cea mai sanatoasa.
Cu o gandire super optimista ajungi mai departe decat cu cea pesimista, dar ca sa ajungi si mai departe trebuie sa inveti sa privesti lucrurile realist de la un anumit moment.

Pe viitor o sa adopt o gandire super optimista  combinata cu cea realista. Doar ca experiment. Sunt curios ce reusesc sa realizez in felul acesta.