Frica
May 31, 2011

Imi lipseste increderea in mine.

Alternez intre stari in care sunt convins si vreau cu disperare sa fac mai mult, sa arat ca pot mai mult, iar imediat dupa simt cum cad in gol. Ca si cum m-as fi aruncat de pe o cladire inalta, ma intreb daca nu cumva ar fi bine sa ma multumesc cu ce am acum. Daca nu voi reusi, ma voi intoarce sa cer “iertare”. Si daca voi fi primit inapoi, cum va fi dupa aia. Cand se va termina toata alergarea asta a mea in cerc.

Astea sunt momentele in care incerc sa ma gandesc putin la viata mea in ansamblu. In rest, respect cu strictete automatismele vietii cotidiene.

Parca totusi e mai bine sa incerci si apoi sa zici ca “asta e” in caz ca nu reusesti. N-ai de unde sa stii care iti sunt limitele daca nu te testezi.

Mai rau e ca subconstientul meu are aceleasi temeri. Si astfel ajung de multe ori sa nu stiu ce vreau de fapt. Sa nu pun suflet in ceea ce fac sau incerc. Am incercat sa-mi controlez subconstientul impunandu-mi niste regului, niste principii sau practici. N-am avut prea mult succes.

Probabil ca trebuie sa incerc sa imi redefinesc notiunea de “a reusi”. A reusi ar trebui sa fie echivalent cu a fi multumit de tine insuti, pe un termen nedeterminat. Am momente de multumire, dar la fel alterneaza cu momente de nemultumire totala, si chiar lipsa de respect pentru sine. Cred ca am obosit sa alerg singur. Nu exista wolf-pack cu o singura persoana.

Cred ca as putea sa trag o concluzie mai optimista.
Ti-e frica de multe lucruri. Ti-e frica de singuratate, ti-e frica sa incerci ceva pentru ca simti ca nu ai puterea sa rezisti pana la capat, fugi de propriile greseli desi crezi despre tine ca esti un om cinstit, integru. Ceea mai mare frica a ta este ca nu vei avea puterea sa rezisiti “in varf” chiar daca vei reusi sa ajungi acolo.

Nu cred ca are sens sa fugi de ceea ce ti-e frica. Mai bine tragi aer in piept, fumezi, si incerci acel lucru de care ti-e frica. Iti dai toata silinta sa reusesti, iar in caz ca esuezi te perfectionezi si incerci din nou.

Viata este un set de incercari. Daca esti suficient de atent sa inveti din greseli si din ce iti spun ceilati, ar trebui sa ajungi binisor.

Advertisements

Prietenie
January 25, 2011

Nu am simtit niciodata nevoia sa am prieteni. Sa fiu inconjurat de alte persoane cu care sa pot vorbi.
Cu toate acestea, de-a lungul timpului am avut intotdeauna 2-3 persoane cu care ma intelegeam mai bine, dar nu aceleasi tot timpul.

In general am incercat sa fiu impartial si sa raspund oamenilor cu aceasi moneda pe care o primesc. Astfel, a fost mai mult o selectie naturala a prietenilor mei si prieteniilor de scurta durata din viata mea.

Un lucru totusi m-a caracterizat de-a lungul timpului. Intotdeauna am incercat sa ma remarc in colectivul in care ma aflu. Am incercat sa fiu diferit si sa fiu bun intr-un anumit fel.
Asta mi-a atras un anumit grad de popularitate in liceu, in scoala generala si in clasele primare chiar. Astfel am avut 2-3 prieteni, cu care ma intelegeam bine. Totusi de fiecare data, spre sfarsitul ciclului (in general de 4 ani), relatiile se cam raceau.

Eu am crezut ca o sa pot face mai mult si treceam destul de repede peste prietenii, uitandu-le. Adevarul e ca si acum ma consider prieten cu cateva persoane, le pot numara pe degetele de la o mana, chiar daca nu am mai vorbit de foarte multi ani in unele cazuri. Si, daca acum ar avea nevoie de mine, i-as ajuta cu acelasi entuziasm cu care i-as fi ajutat si acum 10 ani.

Am avut un anumit fel de a gandi. Nu am vrut sa stresez pe nimeni cu prezenta mea. De fiecare data cand mi se parea ca nu sunt dorit, am preferat sa nu ma bag singur in seama. Poate ca indiferent ce as fi facut, nu as fi putut schimba nimic. Poate ca asa imi place sa fiu: singur. Sau poate ca doar asa pot sa fiu.

Nu am apelat des la prieteni pentru ajutor. Poate daca as fi facut-o, acum inca mai vorbeam cu unii dintre ei. Am preferat sa ma ajut singur si pentru ca nu vroiam mila nimanui sau sa atrag atentia gratuit. Din aceleasi motive nu am sarit de prea multe ori in ajutorul cuiva. Am asteptat sa vad daca se ofera cineva inainte, iar daca eram singurul ramas sau daca cineva imi cerea mie ajutor de cele mai multe ori incercam sa-l ajut.

Cred ca cel mai important lucru pe care il ai in viata este familia si locul in care stai, pe care il consideri acasa. Cel putin asta este pentru mine. Atmosfera de acasa poate sa te schimbe foarte mult in bine sau in rau. Iar eu nu am avut o situatie foarte buna in acest sens in ultimul timp.
Apoi, cred ca un prieten bun te poate influenta si ajuta foarte mult.

Patience is a virtue
January 23, 2011

Rabdarea este o virtute. Este foarte adevarat.
In viata trebuie sa faci lucrurile la timpul lor, altfel nu faci nimic.

Totusi, uneori simt ca vreau sa fug si sa scap de tot ce ma inconjoara si ma ingrozeste.
Nu conteaza care sunt riscurile. Nu vreau sa mi le asum, dar trebuie sa am si eu o data noroc si sa se rezolve totul favorabil mie.

Pana la urma totul o sa fie bine. Si daca nu e bine, inseamna ca nu s-a terminat.

Peste 10 min ma linistesc. Ma gandesc ca e mai bine sa mai astept putin si sa fac lucrurile cum trebuie. Nu e asa de rau, sigur doar mi se pare mie.

Anul asta cred ca a venit timpul sa incep sa lupt pentru mine. Este un drum lung si greu pe care vreau sa apuc, dar ce e simplu nu te duce nicaieri si in nici un caz prea departe.
Multa lume a trecut prin lucruri mai grele decat mine si au reusit. Din pacate, pe mine nu ma incurajeaza asta. Din contra, ma dezarmeaza parca si ma face sa vreau sa nu mai lupt.

Daca tot nu e nimic special in situatia mea, de ce sa mai lupt si sa nu duc o viata cum o fi.
Pentru mine e importanta lupta mea. E viata mea. Nu conteaza cum o sa ajung la sfarsit, dar as vrea sa spun ca am incercat cat am putut si niciodata nu m-am dat batut. Stiu ca va fi un drum pustiu pentru mine. Singurul lucru care ma va face sa continui fiind dorinta de a simti din nou ca nu sunt singur, macar pentru inca o data.

In viata e bine sa stii cand sa ai rabdare. Sa faci lucrurile la timpul lor.
Eu am stiut intotdeauna sa-mi pastrez calmul. Dar n-am stiut sa am rabdare. Fie am facut lucrurile prea repede, fie am asteptat prea mult si atunci n-am mai facut deloc.

P.S.: Imaginea are legatura putin cu tema post-ului.