Frica
May 31, 2011

Imi lipseste increderea in mine.

Alternez intre stari in care sunt convins si vreau cu disperare sa fac mai mult, sa arat ca pot mai mult, iar imediat dupa simt cum cad in gol. Ca si cum m-as fi aruncat de pe o cladire inalta, ma intreb daca nu cumva ar fi bine sa ma multumesc cu ce am acum. Daca nu voi reusi, ma voi intoarce sa cer “iertare”. Si daca voi fi primit inapoi, cum va fi dupa aia. Cand se va termina toata alergarea asta a mea in cerc.

Astea sunt momentele in care incerc sa ma gandesc putin la viata mea in ansamblu. In rest, respect cu strictete automatismele vietii cotidiene.

Parca totusi e mai bine sa incerci si apoi sa zici ca “asta e” in caz ca nu reusesti. N-ai de unde sa stii care iti sunt limitele daca nu te testezi.

Mai rau e ca subconstientul meu are aceleasi temeri. Si astfel ajung de multe ori sa nu stiu ce vreau de fapt. Sa nu pun suflet in ceea ce fac sau incerc. Am incercat sa-mi controlez subconstientul impunandu-mi niste regului, niste principii sau practici. N-am avut prea mult succes.

Probabil ca trebuie sa incerc sa imi redefinesc notiunea de “a reusi”. A reusi ar trebui sa fie echivalent cu a fi multumit de tine insuti, pe un termen nedeterminat. Am momente de multumire, dar la fel alterneaza cu momente de nemultumire totala, si chiar lipsa de respect pentru sine. Cred ca am obosit sa alerg singur. Nu exista wolf-pack cu o singura persoana.

Cred ca as putea sa trag o concluzie mai optimista.
Ti-e frica de multe lucruri. Ti-e frica de singuratate, ti-e frica sa incerci ceva pentru ca simti ca nu ai puterea sa rezisti pana la capat, fugi de propriile greseli desi crezi despre tine ca esti un om cinstit, integru. Ceea mai mare frica a ta este ca nu vei avea puterea sa rezisiti “in varf” chiar daca vei reusi sa ajungi acolo.

Nu cred ca are sens sa fugi de ceea ce ti-e frica. Mai bine tragi aer in piept, fumezi, si incerci acel lucru de care ti-e frica. Iti dai toata silinta sa reusesti, iar in caz ca esuezi te perfectionezi si incerci din nou.

Viata este un set de incercari. Daca esti suficient de atent sa inveti din greseli si din ce iti spun ceilati, ar trebui sa ajungi binisor.

Patience is a virtue
January 23, 2011

Rabdarea este o virtute. Este foarte adevarat.
In viata trebuie sa faci lucrurile la timpul lor, altfel nu faci nimic.

Totusi, uneori simt ca vreau sa fug si sa scap de tot ce ma inconjoara si ma ingrozeste.
Nu conteaza care sunt riscurile. Nu vreau sa mi le asum, dar trebuie sa am si eu o data noroc si sa se rezolve totul favorabil mie.

Pana la urma totul o sa fie bine. Si daca nu e bine, inseamna ca nu s-a terminat.

Peste 10 min ma linistesc. Ma gandesc ca e mai bine sa mai astept putin si sa fac lucrurile cum trebuie. Nu e asa de rau, sigur doar mi se pare mie.

Anul asta cred ca a venit timpul sa incep sa lupt pentru mine. Este un drum lung si greu pe care vreau sa apuc, dar ce e simplu nu te duce nicaieri si in nici un caz prea departe.
Multa lume a trecut prin lucruri mai grele decat mine si au reusit. Din pacate, pe mine nu ma incurajeaza asta. Din contra, ma dezarmeaza parca si ma face sa vreau sa nu mai lupt.

Daca tot nu e nimic special in situatia mea, de ce sa mai lupt si sa nu duc o viata cum o fi.
Pentru mine e importanta lupta mea. E viata mea. Nu conteaza cum o sa ajung la sfarsit, dar as vrea sa spun ca am incercat cat am putut si niciodata nu m-am dat batut. Stiu ca va fi un drum pustiu pentru mine. Singurul lucru care ma va face sa continui fiind dorinta de a simti din nou ca nu sunt singur, macar pentru inca o data.

In viata e bine sa stii cand sa ai rabdare. Sa faci lucrurile la timpul lor.
Eu am stiut intotdeauna sa-mi pastrez calmul. Dar n-am stiut sa am rabdare. Fie am facut lucrurile prea repede, fie am asteptat prea mult si atunci n-am mai facut deloc.

P.S.: Imaginea are legatura putin cu tema post-ului.

Ai incredere in tine
January 22, 2011

Imi dau seama cum trece viata pe langa mine. Adica constientizez expresia “trece viata pe langa tine”.

As vrea sa fiu din nou la 20 de ani (cum spune cantecul) si sa pot incerca altceva. Parca atunci hotarasti pe ce cale o apuci, ce vrei sa faci cu viata ta. Cu cat trece timpul e mai greu sa schimbi ceva si parca te multumesti cu ceea ce ai ales, cu ceea ce numesti acum viata ta.
La 20 de ani orice decizie e usoara. Tin minte ca asa simteam si eu atunci, si m-am comportat in consecinta. Eram entuziasmat de orice faceam… stiam ca fac ceea ce trebuie. Nu exista altceva mai bun de facut pentru mine. Nu era usor, dar stiam ca nu se poate altfel si parca simteam ca ma lupt pentru mine.

Acum as vrea sa pot alege din nou. Nu neaparat ca as alege altceva, sau ca as putea alege ceva mai bun. Vreau doar sa mai simt ca fac ceea ce trebuie pentru mine.

Cred ca asta este un motiv pentru care viata nu trebuie luata in serios (printre multe altele). Daca ai ales ce trebuie, te multumesti cu asta. Cu banii, cu vila, cu masina pe care o ai.. iti cumperi un televizor mai mare si te uiti la ora 7 linistit la stiri si apoi la un film pe Hallmark. Cu toate ca tu poate ti-ai fi dorit sa fi pilot de avioane si sa calatoresti tot timpul. Toti sunt nemultumiti de ce au si vor altceva sau mai mult. Si, oricum “ce trebuie” e foarte subiectiv.

De fapt, cred ca ceea ce vreau sa spun este ca e bine sa stii ce vrei. In ultima vreme eu am uitat si am dus o viata in bataia vantului. Au trecut cativa ani, iar acum incerc sa-mi stabilesc niste tinte. As vrea sa stiu din nou care sunt motivele pentru care am ales calea care m-a adus aici. Probabil ca acum nu le-as mai intelege oricum, si desi este usor sa analizezi trecutul, mai important e ce urmeaza.

Ca un sfat general, pe care l-am intalnit de curand:
Always were sunscreen. It doesn’t matter what you do, confidence is the most important thing. Be confident in yourself!

Certainty and Uncertainty, Advices for Life
December 30, 2010

In this life there are 2 things that you can be certain of: taxes and death. That said, the list of uncertain things is pretty, pretty long.

Expect the worst, enjoy when something good happens.

Don’t accept any limits. Stretch. Push yourself over the limits.

I am a very very sad person. I don’t know how to smile. When I do smile, I look like you beat me to smile! I feel sad only when I think about the past (in the rest of the time I’m not aware of the feeling, but this doesn’t make me a happy guy) , and especially when I look at me in the past. I have a long list of things that I should have done. That’s very sad.

This post was made while listening to the album Damien Rice – 9 .
Look it up only if you have similar feelings with the ones described above!