Funny story :)
August 18, 2012

So, se face ca e sambata.

Acasa, plictisit, singur. Ramas fara tigari, fara chef, ma pun in pat dezbracat :), al doilea numar la ora 13, dupa ce vorbesc cu un prieten.

Ce credeti ca visez?!

Se facea ca merg cu tata, ca de obicei, sa ne plimbam. Ajung oarecum intr-un mall si probez un tricou. Ies pe usa, in parc (putin ciudat), fara tricou pe mine πŸ™‚ … urma sa imi iau tricoul cu care am venit.

Afara, ce sa vezi?! Toti colegii din liceu (sau oricum majoritatea lor, cei cu care vorbeam mai mult). Ma bucur nespus de mult sa-i vad (in vis…), si ei par sa fie uimiti si bucurosi ca ma vad, ca si cum nu ar fi uitat intentionat sa ma anunte (si chiar asa este, e visul meu πŸ™‚ ). Β 

Dupa saluturile de riguare, fetele doar buna-buna repede, iar cu baietii, dat mana cu toti. πŸ™‚Β 

Stam putin de vorba, iar ei se hotarasc ca vor sa se dea, inca o data, in carusel πŸ™‚ . Ramane totusi un prieten, care nu mai vrea sa se duca inca o data. \

Incepem sa vorbim despre toate, mai mult el. Apoi, suntem intrerupti o secunda de … M. M fiind, sa zicem, cea de care sunt inca oarecum atasat. Bineinteles ca imi tresare inima, si in vis, dar si dupa ce ma trezesc si imi aduc aminte ce am visat. πŸ™‚Β 

Ce credeti ca ma roaga M. “Ai tigari?” Eu: “Nu πŸ™‚ ” Ea: “Te duci sa cumperi si tu tigari πŸ™‚ ”Β 
Va dati seama cum ma simteam, ca imi cerea sa fac ceva.

Dupa alte vorbe aruncate cu “colegul de liceu” … l-am intrebat direct: “Vi cu mine sa mergem sa cumparam tigari?” … raspunsul a venit scurt, sec, si doar putin intarziat: “Da” :).

Nu s-a terminat aici povestea, dar dupa aia are putin legatura cu ce am discutat la telefon, inainte sa ma culc, cu prietenul respectiv… deci e mai complicat de povestit πŸ™‚

Prima reactie, dupa ce m-am trezit, a fost sa zic: Uau, poate se gandeste la mine. πŸ™‚ Dupa care ma gandeam, ca nici eu nu aveam tigari… deci poate e doar “dependenta mea de tigari” care imi joaca feste.

Advertisements

Este asa cum vreau eu sa fie
July 20, 2012

De cand ma stiu, de cand eram mic, inainte de culcare, dar si in timpul zilei, traiesc o a doua viata. Sau de fap prima, si singura.

Imi imaginez cum ar fi sa am bani, sa fiu important, sa fiu cunoscut, sa fiu iubit si tanar. Este asa cum vreau eu.

Inceputul a fost pe cand eram in clasele primare, mi se pare ca prin clasa a 4-a imi imaginam cum ar fi sa fiu pe la 20 si ceva de ani, iar prietena mea sa fie chiar invatatoarea pe care am avut-o (era cam de 20 si ceva de ani daca imi aduc bine aminte). Din totdeauna mi-a placut sa am o atitudine de om important, intransigent, dar si sa apar ca un “print” pentru fata pe care o iubesc.

Imi aduc aminte ca intr-o seara, cand era tarziu, am intrebat-o chiar pe mama daca pot sa ma mai gandesc la ceva inainte sa ma culc. Totul era foarte real pentru mine. Visam ca la un moment dat sa traiesc ceea ce visez.

Timpul, in schimb, mi-a aratat ca nu e chiar asa. Dar eu nu am incetat sa visez. Si cred ca ma ajuta sa ma detasez de problemele de zi cu zi, si sa privesc viata in ansamblu.

Poate o data o sa povestesc un episod pe blog aici.

Ah, si imi aduc aminte ca bunica mea avea acelasi hobby. Tin minte ca am vazut-o de cateva ori susotind singura prin bucatarie. Nu stiu ce facea de fapt, dar era cufundata in gandurile ei, iar eu la varsta respectiva am tras imediat concluzia ca si ea viseaza la o a doua viata. Viata ei, asa cum ar vrea sa fie. Asa cum ar trebui sa fie de fapt.

Vis interesant
January 6, 2012

Azi noapte am avut un vis interesant. Nu imi amintesc chiar totul, dar cam asa era:

Eram undeva in centru, intr-un viitor putin SF. Intr-o statie de autobuz, opreste un fel de Hammer H1, doar ca o masina mult mai inalta (gen tancheta), militara, in care incap 8-9 oameni.

Toti oamenii coboara din masina, pentru o scurta relaxare. Aflu ca de fapt era un fel de tur, o excursie pana la munte si inapoi cu masina. Dintr-un motiv necunoscut, vreau sa merg si eu cu ei, sa ma plimb. Problema totusi este ca nu mai sunt locuri libere.

Intre timp, din tancheta, ies si doi caini ciobanesc german, probabil, Β care se aflau la un nivel inferior pasagerilor, un fel de loc de bagaje pentru autocar. Caine incep sa se alerge printr-un parc din apropiere fara a avea vreo treaba.

La un moment dat, unul dintre pasageri se hotaraste sa nu mai continue excursia si astfel se elibereaza un loc pentru mine. Astept sa urce toti ceilalti oameni, sa ajunga cainii inapoi si apoi urc si eu.

Inauntru remarc prezenta unei singure tipe, restul erau baieti sau prietenele lor, si inca vreo 2-3 soldati (nu stiu cu ce scop). Incep sa vorbesc cu tipa respectiva si aflu ca ea a pornit cu trenul pana in oras special pentru a face turul acesta. Aflu ca mai era cu o prietena, dar care s-a hotarat sa coboare mai devreme impreuna cu un tip pe care tocmai l-a cunoscut. Din poveste descopar ca tipul respectiv era de fapt un prieten de-al meu…

Trebuie totusi sa mentionez ca inainte, in seara respectiva, am fost Β cu niste amici si am fumat putin… dar nimic deosebit, doar ca in secunda in care am intrat pe usa acasa m-a lovit o durere naspa de cap si apoi timp de vreo jumatate de ora tot incercam sa vomit ce nu mancasem in dupa-masa respectiva.

Do one thing everyday that scares you
May 28, 2011

Din melodia Baz Luhrmann – Everybody’s Free To Wear Sunscreen (post).

De mult timp mi-am propus sa fac asta, dar reusesc doar foarte rar. Mi se pare imposibil sa faci asta in fiecare zi. Pentru mine zilele trec prea repede si saptamanile mi se par identice. Imi dau seama de fiecare data cand cineva, cu care nu am mai vorbit de mai mult timp, ma intreaba ce mai fac sau ce mai e nou. Tot timpul am acelasi raspuns: nimic nou.

Zilele trecute totusi am reusit sa fac ceva de care imi era foarte frica. Nu sunt genul care promite ceva, iar apoi ii se face frica de eventualele consecinte sau altceva si se razgandeste in ultima clipa. Dar in general nu fac nimic daca Β nu sunt invitat sau rugat. Nu ma mandresc cu asta, dar cred ca asa se intampla. Totusi am avut o idee sa inchiriez un apartament, si de cateva saptamani tot urmaream anunturile. De fiecare data insa, cand trebuia sa sun si sa intreb detalii despre un anunt insa, mi se facea un fel de frica si nu mai stiam daca asta este ceea ce vreau sa fac. Dupa cateva astfel de telefoane am stabilit o intalnire pentru o vizionare.

Pe drum spre aceasta intalnire si in cele 15min cat timp am vizitat apartamentul, am reusit sa-mi pastrez calmul gandidu-ma si la tigara pe care o aveam la mine si urma sa o fumez la intoarcere. Nu fumez prea mult si nu fumez de fata cu nimeni. Nici macar pritenii nu stiu ca am un pachet de tigari la mine in fiecare zi. Am inceput sa fumez cate o tigara pe zi, nici macar in fiecare zi, ca sa ma calmez si sa trag putin de timp pe drumul de intoarcere de la servici. Acum am zile cand fumez si doua tigari una dupa alta, dar nu mai mult … sau cel putin asa incerc. La fel am si zile cand nu fumez deloc. Cred ca fumatul are avatajele si dezavantajele lui cand vine vorba de viata sociala. Din puncte de vedere profesional cred ca este foarte bine sa nu se stie ca fumezi, dar cand vine vorba de stat “la o vorba” cu cineva poti sa fumezi o tigara doar ca sa pierzi mai mult timp acolo si asa poate ajungi sa discuti lucruri de o anumita profunzime. Intr-un fel regret ca nu am stiut asta mai devreme.

Triggers to act smart
May 27, 2011

Astazi am realizat cat de usor este sa faci ceva “smart”, sau sa iei o decizie desteapta pe moment. Nu este singura data cand sunt “mandru de mine” sau cand ma laud singur pentru decizia luata si pentru ce am facut. Dar astazi cred ca am gasit care este cauza starii in care sa poti lua astfel de decizii. Ma intreb oare cum ar fi sa te simti intotdeauna asa, si sa gandesti repede si destept…

Probabil ca evenimentele care mi s-au intamplat astazi pentru multi ar parea banale si lipsite de importanta, dar totusi pentru mine, la momentul acesta, imi dau o stare de multumire si de speranta.

As putea sa spun ca am mai multe “triggers” care ma fac sa gandesc repede si sa ma trezesc din starea de moleseala si lipsa de interes in care ma aflu in general. Sunt chestii total diferite care imi creaza satisfactie personala. De fapt asta este tot. Sa fii multumit de tine insusi. Sau cum spuneam in Life expectancy: sa fii fericit.

Ce ma face pe mine fericit acum, probabil ca nu o sa mai fie valabil in timp. Ma gandesc la faptul ca omul nu este niciodata multumit, si intotdeauna vrea mai mult. Poate exista si exceptii.

Acum “ma trezeste la viata”, chiar si faptul ca vorbesc cu o fata interesanta, sau o fata frumoasa se uita la mine si imi zambeste, sau socializez cu prietenii sau cu alti oameni. Hmm, asta nu suna prea bine.

Oricum, dupa un astfel de eveniment am parte de o zi buna. Sau jumatate de zi sau cateva ore in care am impresia ca rationamentul meu este ceea ce trebuie.

Special love
April 27, 2011

Despre: Meet me halfway – Anagreudeexplicat

As vrea sa pot spune ca si eu sunt in aceasi situatie, doar ca din punctul de vedere al baiatului.
Dar nu e asa.

Ma gandesc ca e vina mea, pentru ca nu am spus mai multe atunci cand trebuia si cand am avut ocazia.
A fost un sms trimis intr-o noapte, cu mult timp in urma, in care oarecum am dat de inteles care sunt sentimentele mele. Nu am primit nici un raspuns concret, dar pentru mine a fost de ajuns ca sa renunt. Cel putin la a arata in exterior ce simt. Am inteles ca asta este ceea ce a dorit ea, si probabil ca a fost mai bine pentru amandoi.

Probabil ca nu a fost nimic, inainte sa inceapa ceva. Totul este in mintea mea, desi am impresia ca toti ceilalti stiu tot ce incerc sa ascund.

Acum insa e prea tarziu.
Eu totusi inca mai astept. Iar daca vreodata voi fi chemat la jumatatea distantei, fie si in Paris, o sa ajung acolo.

Never Forget You…
March 11, 2011


Noisettes – Never Forget You (2009) [album: Wild Young Hurts]

Melodia asta imi aduce aminte de cum era/eram “back in the day” si imi place foarte mult.

E o melodie foarte vesela si iti transmite o stare de optimism.

I’m sorry I’m a little late
I got your message by the way
I’m calling in sick today,
So let’s go out for old time’s sake

I’ll never forget you
They said we’d never make it
My sweet joy
Always remember me

Lupte
January 28, 2011

Ieri nu m-am simtit prea bine toata ziua. Am ajuns acasa pe la ora 7 si dupa ce am mancat putin, m-am dus sa stau in pat pentru ca ma cam durea capul si ma simtea foarte obosit.
Am dormit in mai multe etape. Am adormit pana pe la 11.30, iar apoi m-am culcat la loc la 1 noaptea, pentru ca am mai citit putin.

Dupa o perioada mai lunga in care nu mai visez nimic, am observat ca daca dorm mai mult si incerc sa ma odihnesc mai bine visez din nou. Sau cel putin imi aduc aminte de dimineata ca am visat, si uneori chiar ce am visat.

Astazi, am visat ca m-am luptat cu niste giganti de 2 ori sau chiar de 3 ori mai mari ca mine.Eram intr-o vale plina cu pietre si inconjurata de stanci. Gigantii veneau de sus, iar noi incercam sa urcam in lungul vaii si sa dinamitam un zid ca sa trecem mai departe. Valea era putin mai ciudata, pentru ca in abele parti ajungeai sa urci, in partea in care inaintam noi era un zid foarte mare, prin care incercam sa trecem.
Vedeam cum sunt aruncati de sus, inspre mine, niste bolovani imensi si imi imaginam cum ar fi sa mori strivit de un astfel de bolovan.
Noi (nu stiu exact cine, dar eram mai multi, vreo 10 pana la sfarsitul visului) ne aparam tot cu pietre, dar de dimensiuni normale. Eu cel putin, chiar daca incercam sa particip, de cele mai multe ori aruncam pe langa inamic. Si din nou acel sentiment de frustrare, de nereusita, pe care l-am depasit rapid de data aceasta.
Totusi, parca am mai avut acest vis cel putin inca o data. Mi-am dat seama de acest lucru inca din vis, si unele faze am incercat sa le sar, ca pot ajunge cat mai departe.
Ultima data cand imi aduc aminte ca am mai visat la fel, m-am trezit pentru ca am cazut de la inaltime incercand sa urc pe zidul imens de la sfarsit. De data asta, m-am trezit datorita unui factor extern. In vis inca ma mai luptam.

Cu astfel de vise, n-ai cum sa nu fi obosit toata ziua.
Iar daca ma mai intreaba cineva de ce sunt asa speriat, acum pot sa le si raspund: I fight giants everyday!